Problema orientală și Țările Române
Sfârșitul secolului al XVIII-lea declanșează așa numita problemă orientală generată de slăvirea politică militară și economică a Turciei. După impactul războaielor napoleoniene în Europa, centrii de putere suferiseră modificări. În urma congresului de la Viena din 1815 se redesenase harta politică a Europei împărțindu-se sferele de influență între puterile momentului. Această împărțire va dura aproximativ un secol până la Primul Război Mondial. Imperiul Habsburgic și cel Țarist își delimitează influența în Europa răsăriteană, singurul impediment îl constituie prezența turcilor în Balcani și Țara Românească. Anglia va deveni pentru următorii 100 de ani, principala putere maritimă a lumii, intensul său axat pe comerț și colonii.
Momentul 1815 dă naștere acelui concern european ce va guverna Europa în baza principiilor stabilite la Viena.
Imperiul Țarist își continuă politica de expansiune teritorială în Europa și dorea cu orice preț ieșire la Marea Mediteraneeană lovindu-se de opoziția Imperiului Otoman. Dorința de expansiune teritorială a Rusiei continuă seria războaielor ruso-turce acestea având implicații și pentru Țara Românească.
În 1829, va avea loc un nou război ruso-turc încheiat cu pacea de la Adrianopol, pentru cele 2 principate, Moldova și Țara Românească, se va decide pentru o perioadă dee 7 ani un guvernământ rusesc, conducerea fiind asigurată de Pavel Kiseleff, un general rus ce comanda trupele rusești staționate în principate. Cele 2 principate nu aveau o constituție în baza căreia să se conducă. Pavel Kiseleff va încerca rezolvarea acestei probleme dând pentru Țara Românească formă incipientă de constituție cunoscută sub denumirea de Reglementările Organice. Acestea vor intra în vigoare în 1832, în Moldova și 1834 în Țara Românească.
Aceste regulamente organice reglementau administrativ împărțirea țării pe categorii sociale, taxele și impozitele datorate statului, alegerea domnitorului și organizarea unui guvern numit Divan care să-l ajute în administrarea treburilor publice. Reglementele Organice al lui Kiseleff vor rămâne în vigoare până în 1851.
Momentul 1815 dă naștere acelui concern european ce va guverna Europa în baza principiilor stabilite la Viena.
Imperiul Țarist își continuă politica de expansiune teritorială în Europa și dorea cu orice preț ieșire la Marea Mediteraneeană lovindu-se de opoziția Imperiului Otoman. Dorința de expansiune teritorială a Rusiei continuă seria războaielor ruso-turce acestea având implicații și pentru Țara Românească.
În 1829, va avea loc un nou război ruso-turc încheiat cu pacea de la Adrianopol, pentru cele 2 principate, Moldova și Țara Românească, se va decide pentru o perioadă dee 7 ani un guvernământ rusesc, conducerea fiind asigurată de Pavel Kiseleff, un general rus ce comanda trupele rusești staționate în principate. Cele 2 principate nu aveau o constituție în baza căreia să se conducă. Pavel Kiseleff va încerca rezolvarea acestei probleme dând pentru Țara Românească formă incipientă de constituție cunoscută sub denumirea de Reglementările Organice. Acestea vor intra în vigoare în 1832, în Moldova și 1834 în Țara Românească.
Aceste regulamente organice reglementau administrativ împărțirea țării pe categorii sociale, taxele și impozitele datorate statului, alegerea domnitorului și organizarea unui guvern numit Divan care să-l ajute în administrarea treburilor publice. Reglementele Organice al lui Kiseleff vor rămâne în vigoare până în 1851.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Scrie-ne!