Definiții

• Genul liric: 

- autorul își exprimă în mod direct ideile, sentimentele prin vocea eului liric; este în versuri; modurile de expunere specifice sunt: descrierea (în pasteluri) și/sau monologul; limbajul este expresiv, are valențe artistice, prin folosirea figurilor de stil, imaginilor artistice.

• Imagine artistică:

- forma concretă a unei idei artistice; în literatură, este o reflectare artistică a realității prin cuvinte din perspectiva subiectivă a autorului. În funcție de natura elementelor senzoriale implicate, imaginile artistice pot fi: vizuale, auditive, olfactive, tactile, gustative, motorii.

• Descrierea:

- mod de expunere prin care se înfățișează trăsăturile unui peisaj (descriere de tip tablou) sau ale unui personaj (descriere de tip portret) cu ajutorul unor imagini artistice vizuale, auditive, de mișcare, olfactive.

• Genul epic:

- are ca mod principal de expunere narațiunea, îmbinată cu descrierea, dialogul, monologul. Într-un astfel de text există acțiune, personaje, narator, indici spațiali și temporali. Din punct de vedere lexical, predomină verbele. Narațiunea poate fi obiectivă (la pers. a III-a) sau subiectivă (la pers. I).

• Narațiunea:

- mod de expunere predominant al genului epic, implicând existența unui narator care prezintă fapte la care participă personaje.

• Narator:

- vocea care relatează acțiunea într-o operă epică; nu trebuie confundat cu autorul, care este o persoană reală, creatorul operei; naratorul aparține operei literare și este un mediator între autor și cititor. 

  Tipuri de narator:

- omniscient: povestește la persoana a III-a fără să se implice în faptele relatate; știe totul despre personajele operei, le cunoștea gândurile, intențiile, emoțiile, exemple de opere în care naratorul este omniscient: Ion de Liviu Rebreanu, Baltagul de Mihail Sadoveanu, Moara cu Noroc de Ioan Slavici, Enigma Otiliei de George Călinescu;

- narator-personaj: relatează la persoana I și participă la acțiune; se implică în ceea ce povestește, are o perspectivă subiectivă asupra întâmplărilor relatate; exemple de opere în care naratorul este personaj: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Patul lui Procust de Camil Petrescu, Maitreyi de Mircea Eliade;

- narator-martor: un personaj care a asistat la evenimentele narate, poate fi atât obiectiv, neimplicat (relatează la persoana a III-a), cât și subiectiv (relatează la persoana I), atunci când își exprimă părerea cu privire la faptele prezentate; de exemplu în unele povestiri din volumul Hanu Ancuței de Mihail Sadoveanu, cum ar fi Negustor lipscan.

• Temă literară:

- aspectul general al realității în operă literară într-un mod artistic, într-o viziune personală. Exemple de teme: natura, iubirea, creația, moartea, timpul, copilăria, războiul, satul etc.

• Motiv literar:

- aspect concret al unei teme evidențiat în opera literară. De exemplu, motive legate de tema naturii: lacul, izvorul, codrul, iarna, vara, marea, luna, stelele, soarele etc.

• Eul liric:

-individualitate creatoare diferită de persoana reală a autorului, prin intermediul căreia acesta își face simțită prezența în textul poetic. Mărci ale eului liric = cuvinte și forme gramaticale ale unui cuvânt prin care se manifestă subiectivitatea în text (de exemplu: pronume la persoana I - eu, mă, mie, mine, m- sau la persoana a II-a - tu, tine, te, ție; verbe la persoana I - plec, aduc, las; interjecții  - ah, oh, vai; substantive în cazul vocativ care arată adresarea directă; adjective posesive - mea, ta).