Primul Război Mondial (1914-1918)
Premisele izbucnirii Primului Război Mondial
La începutul secolului al XX-lea se formează principalele blocuri militare ce vor domina Primul Război Mondial: Puterile Centrale și Antanta. România, conform tratatului semnat în 1883 cu Austro-Ungaria se afla în tabăra Puterilor Centrale. Ultimul conflict premergător Primului Război Mondial a purtat denumirea de Războaiele Balcanice și s-a desfășurat în perioada 1912-1913.
În prima etapă, din 1912, Serbia, Grecia și Bulgaria vor declanșa un război împotriva Turciei, pe care o vor învinge.
În cadrul tratatelor de pace din 1913 între foștii aliați: Greci, Bulgaria și Serbia, vor izbucni distensiuni generate de Bulgaria; aceasta a emis pretenții teritoriale nejustificate în daune Serbiei și Greciei. Acestea vor cere sprijin militar de la Regatul României pentru rezolvarea diferendului. Armata română va intra în Bulgaria ajungând până la Sofia iar Bulgarii vor cere pace. Negocierile cunoscute sub numele de Pacea de la București se vor desfășura în capitala României.
România își va adjudeca două județe din sudul Dobrogei aflate în componența Bulgariei dar locuite de etnici majoritari români. Acest teritoriu era cunoscut sub denumirea de Cadrilater. Sfârșitul războaielor Balcanice nu însemna și o rezolvare a problemelor din Peninsula Balcanică. În zona diplomațiilor Europene, zona Balcanilor era cunoscută sub denumirea de Butoiul cu Pulberi al Europei.
România în Primul Război Mondial
În luna Iunie, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, arhiducele Franz Ferdinand împreună cu soția sa vor fi asasinați la Sarajevo de către un student sârb. În aceste condiții, Austro-Ungaria va transmite Serbiei un ultimatum. Cu toate că Serbia acceptă condițiile ultimatumului, Austro-Ungaria îi va declara război. Imediat vor intra în funcțiune blocurile și alianțele militare în decurs de o lună de zile până la sfârșitul lunii Iulie, Europa intră în război.
Regatul României trebuie să se poziționeze în tabăra Puterilor Centrale (Austro-Ungaria și Germania). În luna august la Sinoia se va desfășura un consiliu de coroană în cadrul căruia s-a decis ca România să nu intre în război adoptând starea de neutralitate toată opoziția regelui Carol I ce dorea să ne respecte tratatul semnat.
La câteva săptămâni după consiliul de coroană, Carol I va muri după 48 de ani de domnie.
Timp de 2 ani, România va negocia cu ambele blocuri militare implicate în conflict. Negocierile au fost conduse de primul ministru Brătianu.
În mai 1916 România va semna cu Antanta un tratat de alianță și o convenție militară.
Printre prevederile acestora se stipula că România era obligată să intre în război până la 15 august 1916. Primea tratament egal la sfârșitul războiului cu celelalte țări ce urmau să câștige la masa negocierilor. Nici una din țările Antantei nu aveau dreptul să încheie pace separată cu Germania. România urma să primească la sfârșitul războiului Ardealul și Bucovina, aflate în componența imperiului Austro-Ungar. Rusia urma să furnizeze tehnica militară a României și să deplaseze pe frontul din Dobrogea 2 divizii.
România intră în război la 15 august 1916, atacând Austro-Ungaria prin Transilvania. Obține câteva victorii, dar trupele Austro-Germane conduse de Von Mackensen împing armata română din Transilvania frontul fiind stabilizat pe Valea Jiului.
În Dobrogea, la Turcoaia armata română va fi învinsă de către bulgari sprijiniți de germani. Frontul din Valea Jiului va fi rupt, iar în luna noiembrie trupele austro-germane-bulgare vor ocupa Bucureștiul. Perioada de ocupație va dura 2 ani, Parlamentul, administrația și Casa Regală se vor refugia la Iași. Noua linie a frontului va fi stabilizată pe aliniamentul Oituz-Mărăști-Mărășești-Nămoloasa, pe acest front alături de armata română fiind dislocate și câteva regimente rusești. Noua capitală a țării devine Iașiul, iar regele Ferdinand I va încredința puterea politică unui guvern de uniunea națională din care făceau parte reprezentanți ai tuturor partidelor politice.
Armata română va fi reorganizată cu sprijinul unei misiuni militare franceze, condusă de generalul H.. Berthelot, iar prin Rusia, Antanta va trimite României și echipamente militare. Armata română este în 2 corpuri de armată: armata I și armata a II-a ce aveau un efectiv de 460 de mii de oameni.
În februarie 1917, în urma unei revolte inițiate de Bolșevici, țarul Nicolae al II-lea este silit să abdice, puterea fiind preluată de un guvern provizoriu din care făceau parte reprezentanți ai tuturor categoriilor sociale. Aceste evenimente vor afecta România deoarece o parte a armatei ruse ce lupta alături de România va dezerta, îndreptându-se către Rusia pentru a participa la evenimentele de acolo.
În vara lui 1917 au loc luptele de la Mărăști-Mărășești pentru motivarea soldaților ce luptau pe acest front. Regele Ferdinand le va promite o reformă agrară, adică toți soldații ce luptau urmau să primească pământ. Trupele austro-germane nu vor reuși să rupă frontul de Mărășești, ceea ce ar fi dus la ocuparea în totalitate a României.
În septembrie 1917, SUA va intra în război alături de Antanta acest lucru va însemna un important aport capital uman și militar pe frontul din vestul Europei. În 25 octombrie 1917, Rusia se va confrunta cu o revoluție ce îl va aduce la putere pe Bolșevici, condus de Lenin.
În lucrările de specialitate istorică, este denumită "Marea Revoluție din Octombrie". Scopul lui Lenin era de a scoate Rusia din război inițiind în acest sens negocieri separate de pace cu Germania din decembrie 1917. Pacea prin care, Rusia ieșea din război se va semna la 3 martie 1918 la Brest-Litvosk.
La 27 martie 1918, Republica Moldovenească, fosta Basarabia anexată de Imperiul Țarist în 1918 prin Sfatul Țării care cere unirea cu România.
Ieșirea Rusiei din Război lasă România fără principalul aliat pe acest front. Încă din februarie 1917 când începuseră în Rusia o parte a regimentelor rusești dezertaseră părăsind frontul din România pentru a participa la acțiunile din Rusia. În aprilie 1918 regele Ferdinand îl va numi prim-ministru pe Alexandru Marghiloman. Acest politician conservator urma o politică filo-germană. Marghiloman inițiază negocieri cu Germania pentru ieșirea României din război.
Pacea este semnată la sfârșitul lui aprilie și includea condiții foarte grele pentru partea română. Acestea erau demobilizarea armatei de pe linia frontului de la Mărășești și trimiterea soldaților la vatră. Granița cu Austro-Ungaria era mutată de pe culmile Carpaților. Germania controla tot culoarul Dunării de la izvoare până la vărsare. România primea acces la mare printr-un drum strict delimitat prin Dobrogea .
Pentru următorii 90 de ani Germania urma să controleze toate exploatările forestiere și miniere ale României. Chiar dacă acest tratat a fost ratificat în parlament, regele Ferdinand I nu l-a semnat niciodată. În vara lui 1918 după luptele de la Verdun, aliații anglo-americani declanșează contra-ofensiva pe frontul de vest din Franța.
După 3 ani și jumătate, fronturile sunt rupte în această zonă, Austro-Germanii fiind scoși din Franța și Belgia.
La 30 octombrie, puterile centrale (Austro-Ungaria și Germania) vor cere pace încheindu-se Primul Război Mondial. Cu 2 zile înainte de încheierea războiului, România anunță reintrarea în război.
În 28 noiembrie 1918, Bucovina, teritoriu românesc intrat în 1775 în componența imperiului Habsburgic va vota la Cernăuți Unirea cu România. La 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia va avea loc Unirea Transilvaniei cu România. Prin acest ultimat lua sfârșit procesul de definitivare statală și națională a României.
La începutul războiului în 1914, România avea 7,8 mil. locuitori și o suprafață de 135.000 km². La 1 decembrie 1918, România ajunsese la 18 mil. locuitori și o suprafață de 295.000 km².
În mai 1916 România va semna cu Antanta un tratat de alianță și o convenție militară.
Printre prevederile acestora se stipula că România era obligată să intre în război până la 15 august 1916. Primea tratament egal la sfârșitul războiului cu celelalte țări ce urmau să câștige la masa negocierilor. Nici una din țările Antantei nu aveau dreptul să încheie pace separată cu Germania. România urma să primească la sfârșitul războiului Ardealul și Bucovina, aflate în componența imperiului Austro-Ungar. Rusia urma să furnizeze tehnica militară a României și să deplaseze pe frontul din Dobrogea 2 divizii.
România intră în război la 15 august 1916, atacând Austro-Ungaria prin Transilvania. Obține câteva victorii, dar trupele Austro-Germane conduse de Von Mackensen împing armata română din Transilvania frontul fiind stabilizat pe Valea Jiului.
În Dobrogea, la Turcoaia armata română va fi învinsă de către bulgari sprijiniți de germani. Frontul din Valea Jiului va fi rupt, iar în luna noiembrie trupele austro-germane-bulgare vor ocupa Bucureștiul. Perioada de ocupație va dura 2 ani, Parlamentul, administrația și Casa Regală se vor refugia la Iași. Noua linie a frontului va fi stabilizată pe aliniamentul Oituz-Mărăști-Mărășești-Nămoloasa, pe acest front alături de armata română fiind dislocate și câteva regimente rusești. Noua capitală a țării devine Iașiul, iar regele Ferdinand I va încredința puterea politică unui guvern de uniunea națională din care făceau parte reprezentanți ai tuturor partidelor politice.
Armata română va fi reorganizată cu sprijinul unei misiuni militare franceze, condusă de generalul H.. Berthelot, iar prin Rusia, Antanta va trimite României și echipamente militare. Armata română este în 2 corpuri de armată: armata I și armata a II-a ce aveau un efectiv de 460 de mii de oameni.
În februarie 1917, în urma unei revolte inițiate de Bolșevici, țarul Nicolae al II-lea este silit să abdice, puterea fiind preluată de un guvern provizoriu din care făceau parte reprezentanți ai tuturor categoriilor sociale. Aceste evenimente vor afecta România deoarece o parte a armatei ruse ce lupta alături de România va dezerta, îndreptându-se către Rusia pentru a participa la evenimentele de acolo.
În vara lui 1917 au loc luptele de la Mărăști-Mărășești pentru motivarea soldaților ce luptau pe acest front. Regele Ferdinand le va promite o reformă agrară, adică toți soldații ce luptau urmau să primească pământ. Trupele austro-germane nu vor reuși să rupă frontul de Mărășești, ceea ce ar fi dus la ocuparea în totalitate a României.
În septembrie 1917, SUA va intra în război alături de Antanta acest lucru va însemna un important aport capital uman și militar pe frontul din vestul Europei. În 25 octombrie 1917, Rusia se va confrunta cu o revoluție ce îl va aduce la putere pe Bolșevici, condus de Lenin.
În lucrările de specialitate istorică, este denumită "Marea Revoluție din Octombrie". Scopul lui Lenin era de a scoate Rusia din război inițiind în acest sens negocieri separate de pace cu Germania din decembrie 1917. Pacea prin care, Rusia ieșea din război se va semna la 3 martie 1918 la Brest-Litvosk.
La 27 martie 1918, Republica Moldovenească, fosta Basarabia anexată de Imperiul Țarist în 1918 prin Sfatul Țării care cere unirea cu România.
Ieșirea Rusiei din Război lasă România fără principalul aliat pe acest front. Încă din februarie 1917 când începuseră în Rusia o parte a regimentelor rusești dezertaseră părăsind frontul din România pentru a participa la acțiunile din Rusia. În aprilie 1918 regele Ferdinand îl va numi prim-ministru pe Alexandru Marghiloman. Acest politician conservator urma o politică filo-germană. Marghiloman inițiază negocieri cu Germania pentru ieșirea României din război.
Pacea este semnată la sfârșitul lui aprilie și includea condiții foarte grele pentru partea română. Acestea erau demobilizarea armatei de pe linia frontului de la Mărășești și trimiterea soldaților la vatră. Granița cu Austro-Ungaria era mutată de pe culmile Carpaților. Germania controla tot culoarul Dunării de la izvoare până la vărsare. România primea acces la mare printr-un drum strict delimitat prin Dobrogea .
Pentru următorii 90 de ani Germania urma să controleze toate exploatările forestiere și miniere ale României. Chiar dacă acest tratat a fost ratificat în parlament, regele Ferdinand I nu l-a semnat niciodată. În vara lui 1918 după luptele de la Verdun, aliații anglo-americani declanșează contra-ofensiva pe frontul de vest din Franța.
După 3 ani și jumătate, fronturile sunt rupte în această zonă, Austro-Germanii fiind scoși din Franța și Belgia.
La 30 octombrie, puterile centrale (Austro-Ungaria și Germania) vor cere pace încheindu-se Primul Război Mondial. Cu 2 zile înainte de încheierea războiului, România anunță reintrarea în război.
În 28 noiembrie 1918, Bucovina, teritoriu românesc intrat în 1775 în componența imperiului Habsburgic va vota la Cernăuți Unirea cu România. La 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia va avea loc Unirea Transilvaniei cu România. Prin acest ultimat lua sfârșit procesul de definitivare statală și națională a României.
La începutul războiului în 1914, România avea 7,8 mil. locuitori și o suprafață de 135.000 km². La 1 decembrie 1918, România ajunsese la 18 mil. locuitori și o suprafață de 295.000 km².
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Scrie-ne!