Politica externă a voievozilor români în perioada medievală
Înființarea statelor medievale românești a stat sub semnul regalității maghiare. Transilvania va fi primul teritoriu românesc cucerit de unguri la începutul secolului al X-lea. Regalitatea maghiară își mai extinde dominația și la sud dar și la est de Carpați.
În 1330, după bătălia de la Posada, Basarab I va obține independența Țării Românești și teritoriul la sud de Carpați.
În 1359, Bogdan I, un voievod maramureșean intrat în conflict cu regele maghiar va obține independența Moldovei.
În 1359, patriarhia din Constantinopol recunoaște mitropolia Țării Moldovei.
În 1401, va fi recunoscută și mitropolia Moldovei, astfel autoritatea religioasă ortodoxă recunoaște oficial cele 2 entități statale noi apărute.
Țara Românească se va confrunta imediat cu un nou pericol ce ajunsese la linia Dunării, Imperiul Otoman.
Mircea cel Bătrân (1386-1418) se va confrunta cu turcii pentru prima dată în 1388 când va alipi Dobrogea cu Țara Românească.
În 1395 are loc celebra luptă de la Rovine, acolo unde Mircea va obține victoria în fața sultanului Baiazid.
În 1397, Mircea va încheia cu regele Sigismund al Ungariei un tratat la Brașov, considerat primul document de politică externă al Țărilor Române. După moartea lui Baiazid, Mircea se va amesteca în succesiunea dinastică de la tronul Imperiului Otoman dintre cei 2 fii a lui Baiazid, Musa și Mustafa. Pretendentul susținut de Mircea, Musa va pierde confruntarea cu Mustafa și de aceea Mircea va fi silit să plătească tribut turcilor începând cu 1403 până la sfârșitul domniei lui.
Un alt mare voievod ce s-a remarcat în cadrul luptei anti-otomane a fost Iancu de Hunedoara, acesta făcea parte din familia Corvineștilor și va ajunge voievod al Transilvaniei iar la moartea regelui devine guvernator general al Ungariei, Se remarcă încă de la început în lupta anti-otomană în special după "campania cea lungă", un rai militar împotriva turcilor între 1441 și 1442 în peninsula Balcanică. Ca o consecință a acestui rai militar se va încheia acordul de la Seghedin în armistițiu militar prin care ambele părți se obligau să mențină pacea timp de 10 ani.
În 1459, Sultanul Mohamed al II-lea va cuceri Constantinopolul dispărând astfel oficial, Imperiul Bizantin moștenitorul Imperiului Roman de răsărit.
În 1456, Mohamed atacă cetatea Belgradului considerată la acea dată poarta de intrare a Europei. Principii creștini îi vor solicita ajutor lui Iancu pentru a interveni și a ridica sediul cetății. Iancu îi va înfrânge pe turci, Belgradul fiind eliberat dar 3 săptămâni mai târziu Iancu va muri de ciumă în tabăra militară de la Zemun.
Vlad Țepeș a avut 3 domnii: prima în 1941 doar câteva luni după ce a fugit de la Constantinopol acolo unde era ostatic împreună cu fratele său Radu cel Frumos.
Vlad Țepeș ajunge domnitor cu ajutorul regelui Iancu de Hunedoara, acesta susținându-i în preluarea domniei în 1456 când Iancu placă la sediul Belgradului.
Va domni până la 1462, întră în conflict cu sultanul Mahomed refuzând să mai plătească tribut de aceea în 1462 sultanul va ataca Țara Românească pentru a înlătura pe plan din tronul Țării Românești. Lupta se va rezuma la celebrul atac de noapte când Vlad atacă la Târgoviște în timpul nopții tabăra sultanului, conștient că nu va reuși să-l învingă pe Mahomed va fugi în Transilvania unde va fi arestat de regele Ungariei Matei Corvin și întemnițat la Visegrád până la 1475 eliberat la insistențele lui Ștefan cel Mare este repus pe tronul Țării Moldovei având o domnie de doar 3 săptămâni fiind ucis de către o coaliție boierească condusă de Basarab.
În 1330, după bătălia de la Posada, Basarab I va obține independența Țării Românești și teritoriul la sud de Carpați.
În 1359, Bogdan I, un voievod maramureșean intrat în conflict cu regele maghiar va obține independența Moldovei.
În 1359, patriarhia din Constantinopol recunoaște mitropolia Țării Moldovei.
În 1401, va fi recunoscută și mitropolia Moldovei, astfel autoritatea religioasă ortodoxă recunoaște oficial cele 2 entități statale noi apărute.
Țara Românească se va confrunta imediat cu un nou pericol ce ajunsese la linia Dunării, Imperiul Otoman.
Mircea cel Bătrân (1386-1418) se va confrunta cu turcii pentru prima dată în 1388 când va alipi Dobrogea cu Țara Românească.
În 1395 are loc celebra luptă de la Rovine, acolo unde Mircea va obține victoria în fața sultanului Baiazid.
În 1397, Mircea va încheia cu regele Sigismund al Ungariei un tratat la Brașov, considerat primul document de politică externă al Țărilor Române. După moartea lui Baiazid, Mircea se va amesteca în succesiunea dinastică de la tronul Imperiului Otoman dintre cei 2 fii a lui Baiazid, Musa și Mustafa. Pretendentul susținut de Mircea, Musa va pierde confruntarea cu Mustafa și de aceea Mircea va fi silit să plătească tribut turcilor începând cu 1403 până la sfârșitul domniei lui.
Un alt mare voievod ce s-a remarcat în cadrul luptei anti-otomane a fost Iancu de Hunedoara, acesta făcea parte din familia Corvineștilor și va ajunge voievod al Transilvaniei iar la moartea regelui devine guvernator general al Ungariei, Se remarcă încă de la început în lupta anti-otomană în special după "campania cea lungă", un rai militar împotriva turcilor între 1441 și 1442 în peninsula Balcanică. Ca o consecință a acestui rai militar se va încheia acordul de la Seghedin în armistițiu militar prin care ambele părți se obligau să mențină pacea timp de 10 ani.
În 1459, Sultanul Mohamed al II-lea va cuceri Constantinopolul dispărând astfel oficial, Imperiul Bizantin moștenitorul Imperiului Roman de răsărit.
În 1456, Mohamed atacă cetatea Belgradului considerată la acea dată poarta de intrare a Europei. Principii creștini îi vor solicita ajutor lui Iancu pentru a interveni și a ridica sediul cetății. Iancu îi va înfrânge pe turci, Belgradul fiind eliberat dar 3 săptămâni mai târziu Iancu va muri de ciumă în tabăra militară de la Zemun.
Vlad Țepeș a avut 3 domnii: prima în 1941 doar câteva luni după ce a fugit de la Constantinopol acolo unde era ostatic împreună cu fratele său Radu cel Frumos.
Vlad Țepeș ajunge domnitor cu ajutorul regelui Iancu de Hunedoara, acesta susținându-i în preluarea domniei în 1456 când Iancu placă la sediul Belgradului.
Va domni până la 1462, întră în conflict cu sultanul Mahomed refuzând să mai plătească tribut de aceea în 1462 sultanul va ataca Țara Românească pentru a înlătura pe plan din tronul Țării Românești. Lupta se va rezuma la celebrul atac de noapte când Vlad atacă la Târgoviște în timpul nopții tabăra sultanului, conștient că nu va reuși să-l învingă pe Mahomed va fugi în Transilvania unde va fi arestat de regele Ungariei Matei Corvin și întemnițat la Visegrád până la 1475 eliberat la insistențele lui Ștefan cel Mare este repus pe tronul Țării Moldovei având o domnie de doar 3 săptămâni fiind ucis de către o coaliție boierească condusă de Basarab.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Scrie-ne!