Relieful României

CARACTERIZAREA UNITĂȚILOR MAJORE ALE RELIEFULUI ROMÂNIEI

Carpații orientali (Răsăriteni)

Poziție geografică: la est de Depresiunea colinară a Transilvaniei;
Limite: N - Frontiera României cu Ucraina; SV - Valea Prahovei;
Relieful - aspecte specifice: s-au forma pe parcursul mai multor etape orogenetice; prezintă o orientare generală NV - SE cu un remarcabil paralelism al culmilor; altitudini medii între ramurile carpatice; altitudinea maximă se înregistrează în Munții Rodnei - Vf. Pietrosu, 2303 m; prezintă cea mai mare lărgime și cea mai mare suprafață dintre Carpații Românești; lipsiți de masivitate, fiind fragmentați de numeroase depresiuni și văi; sub aspectul alcătuirii geologice, sunt formați din trei fâșii paralele: -fâșia centrală - șisturi cristaline; -latura vestică - munți vulcanici; -fâșia estică - materiale sedimentare cutate; prezența a numeroase depresiuni (Depresiunea Brașovului - cea mai mare depresiune intramontană).

Grupa de Nord (Munții Maramureșului și a Bucovinei)

Limite:

N - Frontiera României cu Ucraina;
S - culoarul Dorna - Câmpulung;
V - Dealurile de Vest, Depresiunea colinară a Transilvaniei;
E - Podișul Sucevei.

Relieful:

s-a format pe parcursul mai multor etape orogenetice;
sub aspectul alcătuirii geologice, sunt formați din trei fâșii paralele:

fâșia centrală, alcătuită din șisturi cristaline (Rodnei, Maramureșului, Suhard);
munții vulcanici, situați pe latura vestică (Oaș, Gutâi, Țibleș);
munții flișului, formați din materiale sedimentare cutate (argile, gresii, marne), la E.

altitudinea maximă se înregistrează în Munții Rodnei - Vf. Pietrosu 2303m;
prezintă o orientare generală NV - SV cu un remarcabil paralelism al culmilor;
Munții Rodnei se aseamănă foarte mult cu Carpații Meridionali prin relieful glaciar, masivitate și altitudini.

Diviziuni:

Oaș, Gutâi, Țibleș, Rodnei, Maramureșului, Suhard, Depresiunea Maramureșului, Obcinele Bucovinei etc.

Clima - Etaje climatice: montan și alpin;

temperaturi medii multianuale 2-6° ;
precipitații 700-1400 mm;
vânturi puternice.

Influențe climatice:

oceanice (cu umiditate accentuată și moderație termică) în vest;
scandinavo-baltice (climat rece și umed) în est.

Apele:

râuri: Tisa, Someșul Mare, Suceava, Bistrița, Moldova;
lacuri: glaciare (Lala), pe masive de sare (Coștiui și Ocna Șugatag)

Grupa Centrală (Carpații Moldo-Transilvaniei)

Limite:

N - culoarul depresionar Dorna-Câmpulung;
S - Valea Oituzului și Depresiunea Brașovului;
V - Depresiunea colinară a Transilvaniei;
E - Subcarpații Moldovei.

Relieful:

s-au format pe parcursul mai multor etape orogenetice;
sub aspectul alcătuirii geologice, sunt formați din trei fâșii paralele:

fâșia centrală, alcătuită din șisturi cristaline (Munții Bistriței);
munți vulcanici, situați pe latura vestică (Călimani, Gurghiu, Harghita);
munții flișului, formați din materiale sedimentare cutate (argile, gresii, marne), ocupă estul grupei.

altitudinea maximă se înregistrează în Munții Călimani - Vf. Pietrosu Călimanilor 2100 m;
prezintă o orientare generală NV - SE cu un remarcabil paralelism al culmilor;
relief bine dezvoltat de calcare și conglomerate.

Diviziuni: Călimani, Gurghiu, Harghita, Giurgeu, Hășmașul Mare, Ceahlău etc.
Clima, etaje climatice: montan și alpin pe suprafețe restrânse.

temperaturi medii multianuale 2-6° C;
precipitații 700-1200 mm;
vânturi puternice.

Influențe climatice:

oceanice (cu umiditate accentuată și moderație termică) în vest;
estice de ariditate în est.

Apele:

râuri: Mureș, Olt, Bistrița cu Bicaz, Trotuș cu Oituz;
lacuri: Lacul Roșu (de baraj natural), lacul Izvorul Muntelui pe Bistrița (hidroenergetic), Lacul Sf. Ana (Vulcanic).

Grupa de Sud (Carpații Curburii)

Limite:

N - Pasul Oituzului și Valea Oituzului;
S - Subcarpații Curburii;
V - Valea Prahovei;
E - Subcarpații Curburii.

Relieful - aspecte specifice:

s-au format prin cutarea scoarței;
sub aspectul alcătuirii geologice, sunt formați din roci sedimentare cutate (argile, gresii, marne) numite "fliș".
culmea muntoasă principală se curbează de la direcția nord-sud la direcția est-vest;
altitudinea maximă se înregistrează în Munții Ciucaș 1954 m;
prezintă cea mai întinsă depresiune intramontană, Depresiunea Brașovului;
relief petrografic dezvoltat pe calcare, conglomerate, gresii;
fragmentarea reliefului accentuată.

Diviziuni: Munții Vrancei, Munții Buzăului, Munții Întorsurii, Munții Ciucaș, Munții Bârsei, Depresiunea Brașovului etc.
Clima:

etaje climatice: montan (alpin doar în Ciucaș);
temperaturi medii multianuale 2-6° C;
În Depresiunea Brașovului au loc inversiuni termice și staționări a maselor de aer reci ce determină minime termice foarte scăzute (temperatura minimă absolută din România -38.5° C la Bod);
precipitații 700-1000 mm; vânturi puternice.

Influențe climatice;

oceanice (cu umiditate accentuată și moderație termică) în vest;
estice de ariditate în est.

Apele:

râuri: Buzău, Olt cu râul Negru, Prahova cu Doftana și Teleajen;
lacuri: Lacul Siriu pe Buzău (hidroenergetic).

Carpații Meridionali (Alpii Transilvaniei)

Poziție geografică: la sud de Depresiunea colinară a Transilvaniei;
Limite:

E - Valea Prahovei;
V - Culoarul Timiș - Cerna - Bistrița;

Relieful - aspecte geografice:

reprezintă cel mai mare masiv și cel mai înalt sector al Carpaților din țara noastră;
orientare generală de la est la vest;
în multe vârfuri depășesc înălțimea de 2500 m;
cele mai înalte vârfuri sunt: Moldoveanu (2544 m) și Negoiu (2535);
în alcătuirea lor predomină rocile dure (șisturi cristaline, îndeosebi), dând un aspect masiv reliefului;
relief glaciar bine dezvoltat prezentat prin circuri glaciare și văi glaciare;
masivitatea remarcabilă și fragmentarea redusă sunt puse în evidență de numărul mic de depresiuni;
traversați în totalitate doar de Valea Oltului;

Subdiviziuni transversale: Carpații Meridionali se împart în patru grupe: Bucegi, Făgăraș, Parâng și Rătezat-Godeanu.

Grupele Bucegi și Făgăraș

Poziție geografică: în estul Carpaților Meridionali;
Limite:

E - Valea Prahovei;
V - Valea Oltului;
N - Depresiunea Brașovului, Depresiunea Făgăraș;
S - Subcarpații Curburii și Subcarpații Getici;

Relieful - aspecte specifice:
Grupa Bucegi:

cuprinsă între văile superioare ale Dâmboviței și Prahovei;
predomină straturile suplimentare (calcare și conglomerate);
relief glaciar în jurul Vf. Omu (2505 m);
forme de relief deosebite ( Babele și Sfinxul) dezvoltate pe conglomerate;
relief carstic: chei, peșteri etc.

Diviziuni: Munții Bucegi, Munții Piatra Craiului, Munții Leaota, Culoarul Rucăr-Bran;
Grupa Făgăraș:

situată între Dâmbovița și Olt;
este cea mai înaltă grupă din Carpații Meridionali;
cele mai înalte vârfuri sunt: Moldoveanu (2544 m) și Negoiu (2535 m);
în alcătuirea lor predomină rocile dure (șisturi cristaline, îndeosebi), dând un aspect masiv reliefului;
relief glaciar bine dezvoltat reprezentat prin circuri și văi glaciare;
masivitatea remarcabilă și fragmentarea redusă;
Munții Făgăraș au cea mai lungă creastă montană carpatică (cca 60 km) și șase vârfuri peste 2500).

Diviziuni: Munții Făgăraș, Munții Iezer, Munții Cozia, Depresiunea Loviștei.
Clima:

etaje climatice: montan, alpin;
temperaturi medii multianuale 2-6°C;
precipitații 700-1200 mm, vânturi puternice;
spre Depresiunea Făgărașului, se manifestă efecte foehnale datorită "vântului mare" sau "mâncătorul de zăpadă".
influențe climatice:

oceanice: (cu umiditate accentuată și moderație termică) în nord;
de tranziție în sud.

Apele:

râuri: Prahova, Ialomița, Dâmbovița, Argeș cu Râul Doamnei, Olt cu Topolog;
lacuri: hidroenergetice sau de acumulare: Lacul Vidraru pe Argeș, Dobrești și Moroieni pe Ialomița, Peceneagu pe Dâmbovița: glaciare: Bâlea, Capra, Podragu, Urlea etc.

Grupele Parâng și Retezat-Godeanu

Poziție geografică: în vestul Carpaților Meridionali;
Limite

V - Culoarul Timiș-Cerna-Bistra;
E - Valea Oltului;
N - Podișul Transilvaniei, Culoarul Orăștiei, Depresiunea Hațegului;
S - Subcarpații Getici;

Relieful - aspecte specifice:
Grupa Parâng:

cuprinsă între văile Olt, Jiu și Strei;
se remarcă prin întinderea mare;
culmile muntoase pornesc din masivul Parâng;
roci cristaline în NV și calcare cu chei și peșteri în sud;
relief glaciar mai puțin dezvoltat decât în Făgăraș;
altitudinea maximă (Vârful Parângu Mare, 2519 m);

Diviziuni: Munții Parâng, Munții Șureanu, Munții Cândrel, Lotrului, Căpățânii, Depresiunea Loviștei, Depresiunea Petroșani.
Grupa Retezat-Godeanu:

situată între Jiu și Strei (est) și Culoarul Timiș-Cerna-Bistra (vest);
altitudinea maximă (Vârful Peleaga, 2509 m);
în alcătuirea lor predomină rocile dure (șisturi cristaline, granite, calcare), dând un aspect masiv reliefului;
prezintă relief glaciar bine dezvoltat reprezentat prin circuri și văi glaciare;
masivitatea remarcabilă și fragmentarea redusă;
relief carstic: chei, peșteri etc.

Diviziuni: Munții Godeanu, Munții Retezat, Munții Țarcu, Munții Vâlcan, Munții Cernei, Munții Mehedinți, Depresiunea Petroșani.
Clima:

etaje climatice: montan, alpin;
temperaturi medii multianuale 2-6°C;
precipitații 700-1200mm; vânturi puternice;
influențe climatice:

submediteraneene în SV;
oceanice în nord;

Apele:

râuri: Olt cu Lotru, Cibin, Olteț, Jiu cu Motru și Gilort Cerna, Bistra, Strei și Sebeș;
lacuri: hidroenergetice sau de acumulare: Lacul Vidra pe Lotru; glaciare: Gâlcescu (Munții Parâng), Bucura (cel mai întins lac glaciar), Zănoaga (cel mai adânc lac glaciar);

Carpații Occidentali

Poziție geografică: la vest de Depresiunea colinară a Transilvaniei;
Limite:

N - văile Someșului și Barcăului;
S - Defileul Dunării.

Relieful - aspecte specifice:

este cel mai jos sector al Carpaților Românești (abia depășesc 1800 m);
datorită altitudinilor sub 2000 m, lipsesc urmele glaciare;
discontinuitate între grupele montane;
altitudinea maximă se înregistrează în Munții Bihor - Vf. Bihor, 1849m;
lipsiți de masivitate, fiind fragmentați de numeroase depresiuni și văi;
prezintă o alcătuire geologică complexă.

Munții Banatului

Limite:

N și NV - Dealurile și Câmpia de Vest;
S - Defileul Dunării;
E - Culoarul Timiș-Cerna;

Relieful - aspecte specifice:

Altitudini coborâte (1446 m, Vârful Semenic);
Predomină șisturile cristaline, dar se întâlnesc și calcare, în care se dezvoltă fenomene carstice;
fragmentare reliefului accentuată;
ca alcătuire petrografică, au asemănări mai mari cu Carpații Meridionali decât cu Munții Apuseni;

Diviziuni: Munții Semenic, Munții Almăjului, Munții Aninei, Munții Locvei, Munții Dognecei, Depresiunea Almăjului;
Clima:

etaje climatice: montan în est, de dealuri înalte în vest;
temperaturi medii multianuale 6°C (11°C în Defileu);
Precipitații 700-1000 mm;
Vânturi: dominant vestice;
primăvara se resimte un vânt puternic de origine submediteraneană, numit Coșava;
influențe climatice: submediteraneene.

Apele:

râuri: Dunărea (sectorul de defileu), Nera, Caraș, Bârzava;
lacuri de acumulare: Porțile de Fier, Lacul Secu ( pe Bârzava).

Munții Poiana Ruscă

Limite: Valea Mureșului în nord, culoarul Bistrei în sud;
Relieful - aspecte specifice:

altitudini scăzute (1374 m în Vf. Padeșu);
masivi datorită alcătuirii geologice dure;
formați predominant din șisturi cristaline;
prezintă văi adânci ce pornesc radiar cu culmi largi:

Resurse naturale:

cele mai bogate zăcăminte de fier, exploatate la Ghelari și Teliuc;
marmură;
minereuri complexe;

Clima

Etaje climatice: montan și de dealuri înalte;
temperaturi medii multianuale 10-6°C;
Precipitații 700-1000mm;
Vânturi: dominant vestice;
Influențe climatice: vestice oceanice;

Apele: râuri: Bega, Mureș, Bistra.

Munții Apuseni

Limite:

N - Văile Someșului și Barcăului;
S - Defileul Mureșului;
V - Câmpia de Vest;

Relieful - aspecte specifice:

petrografie diversificată: roci dure, roci vulcanice, roci sedimentare cutate ( mozaic petrografic);
există suprafețe întinse cu roci calcaroase pe care se dezvoltă o mare varietate de forme carstice ( chei, peșteri, avene, cursuri subterane);
pătrunderi ale Câmpiei și Dealurilor de Vest în interiorul zonei montane, sub forma depresiunilor-golf;
masivele montane pornesc radiar din Munții Bihor;
în nord munții sunt "înecați", "ascunși" sub straturi sedimentare mai noi (de unde denumirea de "munți ascunși").

Diviziuni: Munții Bihor, Munții Vlădeasa, Muntele Mare, Munții Piatra Craiului, Munții Zarandului, Munții Metaliferi etc.
Clima:

etaje climatice: montan;
temperaturi medii multianuale 2-6°C;
Precipitații 1200mm/ an;
Vânturile de Vest;
influențe climatice: -oceanice (cu umiditate accentuată și moderație termică);

Apele;

râuri: Someș cu Someșul Mic, Crișul Repede, Negru, Alb, Mureșul cu Arieș și Ampoi;
lacuri: carstice - Vărășoaia, de acumulare - pe Someșul Cald.

Depresiunea Colinară a Transilvaniei

Poziție geografică: în interiorul arcului carpatic;
Limite:

N și E - Carpații Orientali;
S - Carpații Meridionali;
V - Munții Apuseni (Carpații Occidentali);
NV - Dealurile Silvaniei (Dealurile de Vest).

Relieful - aspecte specifice

este o regiune mai coborâtă a Carpaților care a fost umplută cu sedimente; pe acestea a fost sculptat relieful colinar actual;
înclinarea generală de la est și nord-est spre vest și sud-est;
altitudini mijlocii, de 500-600 m ce coboară spre vest (400-300 m) și urcă spre est (1000 m la contactul cu munții vulcanici);
relief dezvoltat pe roci moi (argile, gresii);
în unele locuri apar structuri de sare (cute diapire);
în est relieful seamănă cu relieful Subcarpaților (depresiuni submontane, dealuri cu straturi cutate, depresiuni situate între coline); această zonă este denumită Subcarpații Transilvaniei;
în sud prezintă depresiuni submontane (Depresiunile Făgărașului și Sibiului);
Podișul Transilvaniei prezintă boltiri ale rocilor numite "domuri" care au în adâncime acumulări de gaz metan;
datorită rocilor moi, se produc frecvent alunecări de teren.

Subdiviziuni: Subcarpații Transilvaniei, Podișul Someșan, Câmpia Transilvaniei, Podișul Târnavelor.
Clima:

etaje climatice: climat de dealuri înalte și joase;
temperaturi medii multianuale 7°C în est și 10°C în vest;
precipitații medii anuale: 600-800 mm\an;
vânturile de vest, foehn;
influențe climatice: -oceanice (cu umiditate accentuată și moderație termică).

Apele:

râuri: Someș cu Someșul Mare și Someșul Mic, Mureș (cu afluenții: Târnava Sebeșului, Arieșul, Ampoiul), Olt etc.
lacuri: lacuri formate pe masive de sare: Sovata, Ocna Sibiului, Ocna Dej, Turda.
Iazurile: Câmpia Transilvaniei.

Subcarpații

Subcarpații Moldovei și Culoarul Siretului

Poziția geografică: la est de grupa centrală a Carpaților Orientali;
Limite:

N - Valea Moldovei;
S - Valea Trotușului (Șușița);
În est sunt delimitați de Podișul Bârladului printr-o arie de clară discontinuitate geografică: Culoarul Siretului.

Relieful:

Sunt formați din roci sedimentare cutate ("fliș");
S-au format în ultima etapă a orogenezei alpine;
prezintă un șir de depresiuni închise spre exterior de culmi deluroase;
alcătuiți din gresii , marne, argile;
Altitudini medii 400-800 m;

Culoarul Siretului, împreună cu Valea Moldovei (ambele de natură erozională), separă domeniul de orogen al Subcarpaților Moldovei în vest de cel de platformă al Podișului Moldovei, în est nord-est.
Subdiviziuni: Depresiunea Neamțului; Depresiunea Cracău-Bistrița, Depresiunea Tazlău-Cașin, Depresiunea Pleșu, Depresiunea Bistriței, Culmea Pietricica.
Clima

etaje climatice: climat de dealuri înalte;
temperaturi medii multianuale 7-8°C, mai ridicate în Culoarul Siretului;
precipitații medii anuale 700-800 mm\an;
vântul dominant este Crivățul;
influențe climatice:

în nord influență climatică baltică (rece și umedă);
de ariditate în sud;

Apele:

râuri: Moldova, Bistrița, Trotuș;
lacuri: lacuri de acumulare pe Bistrița.

Subcarpații Curburii

Poziția geografică: la exteriorul Carpaților Curburii și a Grupei Bucegii;
Limite:

În nord: Valea Trotușului (Șușița);
În vest: Valea Dâmboviței;
În est și sud: Câmpia Română.

Relieful:

sunt formați din roci sedimentare cutate ("fliș");
s-au format în ultima etapă a orogenezei alpine;
reprezintă cel mai complex sector subcarpatic, datorită structurii foarte cutate, a succesiunii de depresiuni și dealuri, a limitei greu de stabilit față de zona montană și a formei curbate;
alcătuiți din gresii, marne, argile;
altitudini de 300-1000 m;

Subdiviziuni: Subcarpații Vrancei, (Măgura Odobești, Depresiunea Vrancei, etc.), Subcarpații Buzăului etc.
Clima:

etaje climatice: climat de dealuri înalte;
temperaturi medii multianuale 8-10°C;
precipitații medii anuale: 500-700 mm\an;
vântul dominant este Crivățul;
influențe climatice: de ariditate.

Apele:

râuri: Buzău,, Prahova, Ialomița;
lacuri: lacuri de acumulare pe Teleajen (l. Mâneciu), pe Doftana (l. Mâneciu);
lacuri masive de sare la Slănic.

Subcarpații Getici

Limite:

în nord: Carpații Meridionali;
în sud: Piemontul Getic;
în est: Valea Dâmboviței;
în vest: Valea Motrului.

Relieful:

sunt formați din roci sedimentare cutate "fliș";
s-au format în ultima etapă a orogenezei alpine;
alcătuiți din conglomerate, tufuri, argile;
altitudini de 300-1000 m (altitudinea maximă se înregistrează în Măgura Mățău 1018 m;
Prezintă două șiruri de depresiuni, separate de două aliniamente deluroase.

Subdiviziuni: Măgura Mățău, Depresiunea Câmpulung, Depresiunea, Târgu-Jiu - Câmpu Mare etc.
Clima:

etaje climatice: climat de dealuri înalte;
temperaturi medii multianuale: 7-8°C;
precipitații medii anuale: 700-800 mm\ an;
vânturile de vest;
influențe climatice: de tranziție și submediteraneene pe latura de vest;

Apele:

râuri: Dâmbovița, Argeș, Olt, Olteț, Gilort, Jiu;
lacuri
lacuri de acumulare pe Teleajen (l. Mâneciu), pe Doftana (l. Mâneciu);
lacuri masive de sare la Ocnele Mari;
lacuri de acumulare pe Argeș, Olt.

Podișul Mehedinți

Poziție geografică:

în nord: Munții Mehedinți;
în sud: Piemontul Getic;
în est: Valea Motrului;
în vest: Dunărea;

Relieful - aspecte specifice:

este alcătuit din roci dure (șisturi cristaline și calcare), având o structură asemănătoare munților;
altitudini cuprinse în general între 500-600 m;
pe rocile calcaroase se întâlnește un relief carstic ce cuprinde: peșteri (Topolnița), văi cu chei (Topolnița și Coșuștei), poduri naturale (Ponoare);
Podișul Mehedinți cuprinde și Depresiunea Severinului și Dealurile Coșuștei.

Clima:

etaje climatice: climat de dealuri joase și înalte;
temperaturi medii multianuale: 7-10°C;
precipitații medii anuale 600-800 mm\an;
Vânturile: Austrul din sud-vestul podișului;
influențe climatice: submediteraneene cu ploi de toamnă și ierni blânde;

Apele:

râuri: Dunărea (cu afluentul Topolnița), Motru;
lacuri.

Podișul Getic

Poziție geografică: în sud-vestul României, reprezentând o treaptă între Subcarpații Getici și Câmpia Română.
Limite:

la nord: Subcarpații Getici;
la sud: Câmpia Română;
la est: Valea Dâmboviței:
la vest: Valea Dunării și Podișul Mehedinți.

Relieful - aspecte specifice:

s-a format prin acumularea de materiale piemontane (pietrișuri, nisipuri, argile cu intercalații de cărbuni și zăcăminte de petrol și gaze naturale;
relieful înclină ușor de la nord la sud;
altitudini cuprinse între 600-700 m, în nord 200-300m, în sud;
fragmentat de râuri și platforme;
afectat de torenți și alunecări de teren.

Subdiviziuni; Podișul Strehaia, Podișul Jiului, Podișul Oltețului, Podișul Cotmeana, Podișul Argeșului, Podișul Cândești.
Clima:

etaje climatice: climat de dealuri joase;
temperaturi medii multianuale 8-9°C în nord și 11°C în sud;
vânturile: Vanturile de Vest; Austrul;
influențe climatice:

submediteraneene cu ploi de toamnă și ierni blânde;
de tranziție;

Apele:

râuri: Jiul (cu afluenții Motru și Gilort), Oltul (cu Olteț), Argeș (cu Dâmbovița);
lacuri: lacuri de acumulare pe Olt și Argeș.

Podișul Moldovei

Poziție geografică: în nord-estul și estul României;
Limite:

la nord: granița cu Ucraina;
la sud: Câmpia României;
la vest: Carpații Maramureșului și ai Bucovinei;
la est: Valea Prutului.

Relieful - aspecte specifice:

este cel mai întins podiș din țară;
s-a format prin depunere de roci sedimentare peste fundament cristalin (Platforma Est-Europeană);
înclinare generală NV-SE;
din punct de vedere petrografic este alcătuit din argile, marne, nisipuri, gresii, pietrișuri dispuse orizontal sau monoclinal;
afectat de torenți și alunecări de teren;
altitudinea medie este de 300 m;
pe suprafețe întinse prezintă un aspect colinar datorită fragmentării produse de râuri.

Diviziunii: Podișul Sucevei (500-600m), Câmpia Moldovei (Jijiei, 200-300m), Podișul Bârladului (200-500m) cu următoarele subdiviziuni: Podișul central Moldovenesc, Colinele Tutovei, Dealurile Feleacului, Podișul Covorului.
Clima:

etaje climatice: climat de dealuri joase și înalte în zonele mai înalte a Pod. Sucevei;
temperaturi medii multianuale: 7-8°C Pod. Sucevei și 10°C în sud;
precipitații medii anuale 500-600 mm\an;
vântul dominant este Crivățul;
influențe climatice:

în nord-vest influență climatică baltică (rece și umedă);
de ariditate în Podișul Bârladului și Câmpia Moldovei, cu ierni foarte reci, veri fierbinți și secete frecvente;

Apele:

râuri: Siret, Moldova, Suceava, Bârlad.
lacuri
lacuri de acumulare pe Siret, Prut (Stânca Costești);
iazuri în Câmpia Moldovei (Dracșani).

Resurse: sare, potențial hidroenergetic, roci de construcție, resurse forestiere.

Podișul Dobrogei

Poziție geografică: în sud-estul României.
Limite:

la nord: Dunărea;
la sud: granița terestră cu Bulgaria;
la vest: Lunca Dunării;
la est: Marea Neagră și Complexul lagunar Razim.

Relieful - aspecte specifice:

este cel mai tipic și mai complex podiș din țară;
partea centrală a podișului (Podișul Casimcei) s-a format în timpul orogenezei caledoniene (când se cutează șisturile verzi - cele mai vechi roci din țară care apar la suprafață);
orogeneza hercinică înalță Munții Măcinului;
jumătatea sudică a podișului prezintă calcare și gresii formate în urma proceselor de sedimentare;
acoperit pe mari întinderi cu un strat de loess (30 m grosime);
aspecte montane în Munții Măcinului;
relief carstic dezvoltat pe calcare;
relief litoral cu forme de acumulare în nord și faleză (40 m) la sud de Capul Midia;
altitudinea medie 125 m, fiind cea mai joasă unitate de podiș din țară;
pe cea mai mare întindere altitudinile sunt sub 200 m;
altitudinea maximă este în Munții Măcin - vârful Greci 467 m;
înclinarea generală de la Dunăre spre mare în nord și de la mare spre Dunăre în sud.

Diviziuni:

Masivul Dobrogei de Nord (Munții Măcin, Dealurile Tulcei, Podișul Babadag etc.);
Podișul Casimcei;
Masivul Dobrogei de Sud (Pod. Medgidiei, Pod. Olteniei, Pod. Negru Vodă);
Zona litorală;

Clima:

etaje climatice: climat de dealuri joase în nord și de câmpie în sud;
temperaturi medii multianuale: 10-11°C (mai ridicate pe litoral și în sud);
precipitații medii anuale: sub 400 mm\an (Munții Măcin 400-500 mm);
vântul dominant este crivățul, brizele marine;
influențe climatice: de ariditate în cea mai mare parte și pontice pe litoral.

Apele:

râuri: Taița, Telița, Slava, Casimcea;
lacuri;
lacuri fluviale: Oltina, Bugeag, Vederoasa;
limane fluvio-maritime: L. Babadag; L. Tașaul; L. Techirghiol; Mangalia;
lagune: Lacul Siutghiol.

Dealurile de Vest

Poziție geografică: în vestul Carpaților Occidentali;
Limite:

la nord: Valea Someșului;
la sud: Valea Nerei;
la est: Podișul Someșan și Carpații Occidentali;
la vest: Câmpia de Vest;

Relieful - aspecte specifice:

s-a format prin acumularea de materiale în Marea Panonică;
constituie o unitate de relief de tip piemontan;
relieful înclină ușor de la est la vest;
este o treaptă deluroasă cuprinsă între munte și câmpie, cu straturi sedimentare monoclinale;
predomină rocile moi: argile, marne, nisipuri, gresii, pietrișuri;
prezintă un relief ușor ondulat de dealuri domoale cu altitudini în general cuprinse între 200-400 m;
au o lățime variabilă, pătrund adânc spre interiorul munților în lungul văilor sub forma depresiunilor de tip "golf";
prezintă un aspect discontinuu.

Diviziuni: Dealurile Silvaniei (Dealul Codru, D. Preluca etc.), Dealurile Crișene; Dealurile Banatului (D. Lipovei, D. Buziașului, D. Oraviței).
Apele:

etaje climatice: climat de dealuri joase;
temperaturi medii multianuale: 9-10°C;
precipitații medii anuale: 700-1000 mm\an;
vânturi: Vânturile de Vest, iar în sud austrul;
influențe climatice: oceanice (cu umiditate accentuată și moderație termică) în centru și nord; submediteraneene în sud.

Apele:

râuri: Someș, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureș, Bega, Timiș, Bârzava, Caraș, Nera;
Alternanța straturilor de pietriș cu cele de nisip și argile favorizează acumularea apelor freatice sau de adâncime cu caracter termal.

Câmpia de vest (Câmpia Banato-Crișana)

Poziție geografică: în vestul României;
Limite:

la nord: Carpații Orientali;
la sud: granița cu Serbia;
la est: Dealurile de Vest;
la vest: granița cu Ungaria și Serbia.

Relieful - aspecte specifice:

s-au format prin acumulare de materiale în Marea Panonică;
relieful înclină ușor de la est la vest;
predomină rocile moi: argile, marne, nisipuri, pietrișuri;
altitudinea medie 100m;
altitudinea maximă se înregistrează în Câmpia Vingăi 143m;
pătrunde pe cursul principalelor râuri în interiorul Dealurilor de Vest și a Carpaților Occidentali, unde formează așa numitele "depresiuni golf";
este formată din trei tipuri de câmpii: înalte orizontale sau tabulare și câmpii joase sau "câmpii de coborâre";

Diviziuni:

câmpii înalte: Câmpia Vingăi;
câmpii orizontale: Câmpia Carei, Câmpia Aradului;
câmpii joase: Câmpia Someșului, Câmpia Crișurilor, Câmpia Timișului.

Clima:

etaje climatice: climat de câmpie;
temperaturi medii multianuale: 10-11°C;
precipitații medii anuale: 600-700mm\an;
vânturi: Vânturile de vest, iar în sud austrul;
influențe climatice: oceanice (cu umiditate accentuată și moderație termică) în centru și în nord; submediteraneene în sud;

Apele:

râuri: Someș, Barcău,
Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureș, Bega, Timiș, Bârzava, Caraș, Nera;
Alternanța straturilor de pietriș cu cele de nisip și argile favorizează acumularea apelor freatice sau de adâncime cu caracter termal.

Câmpia Română

Poziție geografică: este situată în partea de sud și sud-est a României, fiind cea mai întinsă unitate de relief.
Limite:

la nord: Podișul Getic, Subcarpații Curburii și sudul Pod. Moldovei;
la sud, vest, est: Lunca Dunării.

Relieful - aspecte specifice:

s-a format prin acumularea de sedimente și transformarea în uscat a unui mare lac care a existat pe teritoriul actual al Câmpiei Române și care s-a retras treptat spre est;
predomină rocile moi: pietrișuri, nisipuri, argile, peste care s-a depus o cuvertură de loess (are o grosime de peste 40 m în Câmpia Bărăganului);
relieful înclină ușor de la nord la sud dar și de la vest la est fapt evidențiat de cursul unor râuri;
altitudini medii cuprinse între 50 și 90m;
altitudinea minimă este de 6 m în câmpia Siretului Inferior;
altitudinea maximă 300 m în Câmpia Piteștilor;
este formată din trei tipuri de câmpii: înalte, orizontale sau tabulare și câmpii joase sau "câmpii de coborâre";
există sectoare de câmpie cu formațiuni de dune de nisip;
pe depozitele loessoide apar depresiuni numite crovuri.

Diviziuni:

Câmpia Olteniei - situat la vest de Olt, incluzând: C. Blahniței, C. Băileștilor, C. Romanaților;
Sectorul Centra - cuprins între Olt și Bărăgan, incluzând: Câmpia Piteștilor, Câmpia Târgoviștei, Câmpia Ploieștilor, Câmpia Titu, Câmpia Gherghița, Câmpia Găvanu-Burdea, Câmpia Boianului, Câmpia Vlăsiei și Câmpia Burnasului;
Sectorul estic - cuprins între Dunăre, Subcarpații Curburii și Podișul Moldovei, este regiunea cea mai joasă și cuprinde subunitățile: Câmpia Bărăganului (C. Ialomiței, C. Călmățuiului, C. Brăilei), Câmpia Buzăului, Câmpia Râmnicului, Câmpia Siretului Inferior, Câmpia Tecucilor, Câmpia Covurlui.

Clima:

etaje climatice: climat de câmpie;
temperaturi medii multianuale: 10-11°C (temperatura maximă absolută s-a înregistrat în Câmpia Brăilei, la stația Ion Sion, județul Brăila:. +44,5°C la 10.08.1951);
precipitații medii anuale: 500-600 mm\an;
vânturi: Crivățul în est și Austrul în vest;
influențe climatice:

submediteraneene în Câmpia Olteniei;
de tranziție - în sectorul central;
de ariditate în Bărăgan;

Apele:

râuri: Jiu, Olt, Vedea (cu afluentul Teleorman), Argeș (cu Dâmbovița și Neașlov), Ialomița (cu Prahova), Călmățui, Siret (cu Buzău);
lacurile sunt de două categorii:

naturale: limane fluviatile - Snagov, Căldărușani etc; lacuri în crovuri; lacuri sărate: L. Amara, L. Sărat;
antropice: lacuri de agrement din jurul capitalei: Herăstrău, Băneasa, Tei, Floreasca etc; de baraj hidroenergetic: Porțile de fier II (Ostrovul Mare), pe Dunăre și lacurile de pe Olt, în aval de Slatina.

Resurse:

petrol și gaze de sondă;
roci de construcție (pietrișuri și nisipuri din albiile râurilor).

Delta Dunării

Poziție geografică: în sud estul României;
Limite:

la nord: hotarul țării cu Ucraina;
la sud și la sud-vest: Podișul Dobrogei;
la est: Marea Neagră.

Relief - aspecte specifice:

Delta Dunării s-a format într-un fost golf marin prin aluviunile aduse de Dunăre în mare; au contribuit și curenții circulari ai Mării Negre care au creat mai multe generații de grinduri;
reprezintă o câmpie terminală în formare;
altitudinea medie 0,5 m; altitudinea maximă 12 m în Grindul Letea;
Este cea mai joasă și cea mai nouă unitate de relief;
În dreptul brațului Chilia se formează o deltă secundară;

În cadrul relieful deltei deosebim:

Relieful pozitiv (16% din suprafața deltei), reprezentat de grinduri și ostroave; grindurile sunt de trei categorii:

grinduri longitudinale sau fluviale, se găsesc de o parte și de alta a brațelor Dunării sub forma unor fâșii înguste;
grinduri transversale sau fluvio-maritime: Letea, Caraorman, Sărăturile;
grinduri continentale, formate pe spațiile din vechiul uscat pre deltaic: Chilia;

Relieful negativ este reprezentat de brațele Dunării, canale, gârle, lacuri, lagune, mlaștini, bălți.

Clima:

etaje climatice: climat de litoral și deltă;
temperaturi medii multianuale: peste 11°C;
precipitații medii anuale: sub 400 mm\an;
vânturile: Crivățul, brizele marine;
influențe climatice: pontice și est-europene;

Apele:

rețeaua hidrografică este reprezentată de Dunăre, brațele Dunării, lacuri, bălți, mlaștini.

Brațele Dunării:

Brațul Chilia (la nord): este cel mai tânăr, cel mai lung și cel mai important, sub aspectul debitului de apă preluat din Dunăre și al volumului de sedimente pe care îl transportă (60%);
Brațul Sulina (la centru): braț navigabil, cel mai scurt și cu debitul cel mai mic (19%);
Brațul Sfântul Gheorghe (la sud): cel mai vechi braț și cu cele mai mari meandre; în fața gurii d vărsare se află insulele Sacalin;

Gârlele și canalele reprezintă rețeaua de legătură dintre brațele principale și complexele lacustre din interiorul deltei;
Lacurile: Dranov, Merhei, Fortuna, Roșu; lagune maritime: Razim, Golovița, Zmeica, Sinoie.

Faceți căutări pe acest blog

BAC 2020

Materii