Riga Crypto și lapona Enigel - de Ion Barbu

Riga Crypto și lapona Enigel

                              -de Ion Barbu

Ion Barbu (1895-1961), poet și matematician. Profesor de matematică la Universitatea din București, Dan Barbilian (Ion Barbu este pseudonimul literar) a publicat doar două volume de versuri, importante însă pentru modernismul interbelic: "După melci (1921) și Joc secund (1931).
- Specie literara: balada culta.

Apartenența la un curent literar: modernismul. Poezia lui Ion Barbu către un limbaj ermetic (încifrat), fie la nivelul limbajului, fie la nivelul simbolurilor.
Teme: dragostea, experiență spirituală.
Motive: nunta, vegetalul, umanul, soarele, dragoste imposibilă.
Ideea centrală: dragostea între ființe aflate pe trepte deosebite ale existenței este imposibilă.

Procedee ale explicitații limbajului și a compoziției: numele simbolic ("Crypto"), metafora ("roata alba" - soarele), epitetul ("lapona mică, liniștita"), repetiția ("Enigel, Enigel"), rima interioară ("Uite fragi, ție dragi"), povestirea în ramă.

Versificația: neregulată, strofe inegale, măsura inegală, combinație de ritmuri și de rime (rima încrucișată și rima pereche, în special).
Balada Riga Crypto și lapona Enigel, inclusă în volumul "Joc Secund", aparține unei serii de texte epico-lirice cu un imaginar exotic și straniu. În plus, deși nu intra în categoria propriu-zisa ermetica, balada este reprezentativa pentru opera lui Ion Barbu prin ineditul lumii create și prin jocul, cel puțin aparent, mai dificil al sensurilor. Ermetismul este o direcție literară caracterizata printr-un limbaj încifrat și mai multă ambiguitate decât obicei.

Titlul atrage atenția cititorului chiar prin exotismul lui: Crypto și Enigel nu sunt nume comune. Riga (regele) Crypto este o ciupercă; numele provine din limba greacă, de la "cripton" ("tăinuit", "ascuns"). De altfel, cititorul îl poate asocia cu neologisme destul de cunoscute precum "criptic" sau "criptogame". Crypto este o plantă inferioară într-un fel, pentru ca trăiește într-un mediu umed, întunecat, unde nu pătrunde soarele. În plus, se spune despre el că este "sterp și nărăvaș?". În schimb, lapona Enigel pare o fiinţă superioară. Numele ei poate fi asociat cu "angelus" ("înger" în limba latina), are o "sonoritate catifelată" (Tudor Vianu), e muzical și, prin urmare, plăcut.

Ca în "Luceafărul" eminescian, două personaje din lumi diferite comunică în visul fetei. De fapt, s-ar fi putut spune că totul e un vis straniu, dacă începutul baladei nu ar fi prezentat personajele și lumile lor, ca și cum ele ar exista, la distanță unele de altele. În vis se precizează însă relația dintre riga Crypto și lapona Enigel. Crypto o ademenește pe Enigel în lumea lui, îmbiind-o cu fragi, îndemnând-o "sa-l culeagă", dar Enigel refuza. Pentru lapona soarele e o continuă aspirație, în schimb pentru Crypto este distrugător. În poezia lui Ion Barbu, soarele este laitmotivul simbolic al spiritului, treapta superioară a existenței. Visul se încheie cu drama lui Crypto care, surprins de apariția soarelui, se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, fiind condamnat sa trăiască alături de plante de acelaşi fel ca laurul sau măselarița. Aceasta din urmă va fi mireasa lui, o fiinţă care îi seamănă, nu Enigel. Povestea fantastică este structurată de opoziția dintre două personaje simbolice. Pentru Enigel, ființa superioară, soarele este malefic.

La nivelul descifrării simbolurilor, interpretările sunt, ca de obicei, variate. Ar putea fi vorba despre antiteza dintre carnal și spiritual, de exemplu. În plus, Crypto apare în visul fete, Crypto e zona lui de umbră (inconștient) care iese la lumină (obscur) în vise.

În plus, impresia de ascuns, de inițiatic este susținută și de muzicalitatea incantatorie a versurilor scurte, cu rime interioare și diverse repetiții. E ca și cum uneori cuvântul se desprinde de sensul lui și există ca sonoritate doar, transmițând o realitate care nu poate fi numită de fapt.

Există, de asemenea, o simetrie subtilă între prima parte care descrie cadrul unei nunți la sfârșitul ei (procedeul povestirii în rima) și narațiunea propriu-zisa, strania poveste de dragoste rezumată mai sus. Un nuntaș roagă un menestrel (un cântăreț medieval) să interpreteze "un cântec vechi" despre Enigel și riga Crypto. Cântecul a fost cântat cândva ("acum o vară") cu patimă, acum trebuie zis "stins, încetinel". Epitetele subliniază melancolia care este sentimentul dominant al acestui cadru. Povestea unei "nunți" imposibile este relatată la un sfârșit de nuntă de un menestrel trist.

Textul se încheie tot cu o nuntă, nu aceea dorita însă, ci cu una într-o lume fără speranță, blestemată: mireasa lui Crypto este măselarița. Rama creează o atmosferă potrivită pentru o poveste trista de dragoste.

O poveste veche, se sugerează, poate de când lumea. În general, balada ca specie relatează întâmplări dramatice din trecut, semnificative pentru experiențele omului dintotdeauna, oricât de stranii ar părea la prima vedere.