O scrisoare pierdută - de I. L. Caragiale

O scrisoare pierdută

                                             - de I. L. Caragiale

I. L. Caragiale(1852-1912), dramaturg, prozator și jurnalist. Pe scena Teatrului Național din București i se joacă în 1879 prima comedie: O noapte furtunoasă. Publică până în 1885 alte trei, Conu' Leonida față cu reacțiunea, O scrisoare pierdută, D'ale carnavalului, iar în 1890, drama Năpasta. Comediile sunt considerate capodopere ale dramaturgiei românești. La fel de importantă este proza, în special schițele (Momente, 1901).
Specia literară: comedie.

Apartenența la un curent literar: realismul și clasicismul (din clasicism, un curent european al secolului al XVII-lea, și din tradiția mai veche a comediei provin procedee ca triunghiul conjugal sau încurcătură - pierderea scrisorii - sau personajele cu o trăsătură dominantă, numite "tipuri" sau "caractere")
Teme: viața politică și viața de familie.

Acțiunea: prezintă confruntarea dintre Nae Cațavencu, avocat și director de ziar, și liderii politici ai unui județ, cu ocazia unor alegeri parlamentare. Ca să fie numit candidatul partidului la alegeri, Cațavencu recurge la șantaj, dar câștig de cauză va avea un necunoscut, Agamiță Dandanache, impus de la centru (capitală). Acțiunea include procedee ale comedie: încurcătura, cuplu comic, triunghiul conjugal, răsturnarea de situație, finalul fericit.
Personajele sunt tipuri sau caractere. În prim-plan se află tipul omului politic și al demagogului (Pompiliu Constantinescu, un critic interbelic, a fixat această tipologie): Nae Cațavencu, Zaharia Trahanache, Tache Farfuridi, Agamiță Dandanache, Ștefan Tipătescu. La fel de importantă este tipologia parvenitului: personajul care se îmbogățește, face carieră sau avansează pe scară socială prin mijloace, de obicei, incorecte. Demagogia și parvenitismul sunt principalele trăsături ale personajelor enumerate.

Relația dintre personaje: se conturează de fiecare dată în jurul puterii (Trahanache, Tipătescu, Zoe). Între cei care au puterea apare complicitatea. Între cei care aspiră la ea (Cațavencu, Farfuridi) și cei care o au apare conflictul. Un loc special îl ocupă "pionii", Cetățeanul turmentat și polițistul Pristanda: supunerea, ușurința cu care se lasă manipulați de putere îi definește.
Genul dramatic. Aspecte caracteristice: unități compoziționale - acte și scene, moduri de expunere - dialogul, monologul și indicațiile scenice. Indicațiile scenice arată moduri de expunere - dialogul, monologul și indicațiile scenice. Indicațiile scenice arată faptul că textul dramatic este scris cu intenția de a fi jucat. Ele oferă informații despre decor, mișcarea personajelor, gesturile și stările lor, despre felul cum trebuie rostite replicile. În piesa lui Caragiale, ele sunt concise, dar importante în caracterizarea personajelor. De exemplu, în secvența discursului electoral, demagogia lui Cațavencu este subliniată de o asemenea precizare a scriitorului: "cu tonul brusc, vioi și lătrător".
Publicată în 1884, O scrisoare pierdută este o comedie și de caractere. Având ca teme viața politică și viața de familie din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, piesa se caracterizează printr-o viziune comică și satirică asupra societății românești de atunci, dar și asupra unor defecte ale omului dintotdeauna. Comicul are, de obicei, și o intenție satirică: înfățișează comportamente și obiceiuri ridicole sau imorale.

Acțiunea se desfășoară "în capitala unui județ de munte, în zilele noastre", de-a lungul a trei zile. Precizarea apare la sfârșitul "listei de persoane" (personaje) de la începutul piesei. În prim-plan se situează alegerile parlamentare, piesa fiind inspirată de acest moment politic din 1883. Detaliile temporale și spațiale apar în număr destul de mare chiar de la început: din secvența numărării steagurilor puse de Ghiță Pristanda aflăm că orașul are primărie, prefectură, tribunal, școală de băieți și școală de fete. Asemenea amănunte creează impresia realității și, de asemenea, culoare de epocă. De-a lungul celor patru acte imaginea orașului de munte capătă consistență prin alte informații care surprind și obiceiurile sau stilul de viață al personajelor (de exemplu, aflăm de la Farfuridi că el iese în oraș în fiecare zi de la ora zece - scena 6).

După cum arată și titlul, intriga piesei, constă în pierderea unei scrisori. Zoe, nevasta lui Zaharia Trahanache, unul dintre oamenii politici importanți ai județului, pierde scrisoarea primită de la amantul ei, Ștefan Tipătescu, prefect și prieten al familiei Trahanache. Scrisoarea ajunge la Nae Cațavencu, avocat și patron de ziar, care dorește să fie numit candidat al partidului, la alegeri, dar nu este agreat de Trahanache și pentru puterea personală, un aspect caracteristic pentru majoritatea personajelor lui Caragiale fiind dorința de parvenire (de succes social, obținut prin orice mijloace, de multe ori prin încălcarea regulilor unei competiții corecte). Nae Cațavencu recurge scandalul public, și în cele din urmă abandonat, pentru că, de la centru, lui Tipătescu și lui Trahanache li se cere să sprijine un necunoscut, pe Agamiță Dandanache.

Ion Luca Caragiale