Ion - de Liviu Rebreanu

Ion

  -de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu (1885-1944), prozator și jurnalist. Este considerat unul dintre cei mai mari romancieri români, un maestru al prozei realiste prin romane ca "Ion" (1920) și "Răscoala" (1932). A abordat și romanul psihologic - "Pădurea spânzuraților", romanul fantastic - "Adam și Eva" și altele.

Specia literară: roman realist, social, obiectiv.

Apartenența la un curent literar: realismul.

Temele centrale: pământul și dragostea.

Acțiunea: are în prim-plan povestea unu țăran sărac care face rost de pământ printr-o căsătorie interesată, fapt care are urmări tragice. Romanul este masiv însă și surprinde numeroase personaje prin episoade semnificative pentru destinul lor (Ana, Vasile Baciu, familia Herdelea, preotul Belciug; există, de asemenea, alte personaje de plan secund).
Întâmplările sunt ordonate cronologic în două planuri epice.

Personajele: sunt tipuri sociale și morale. În prim-plan se află tipologia țăranului (Ion, Ana, Vasile Baciu etc.). Importantă este și tipologia intelectualității rurale (învățătorul Herdelea, preotul Belciug). Ca oricare operă de valoare, romanul creează până la urmă personaje veridice, reprezentative pentru complexitatea (individualitatea) omului. Prin urmare, această construcție a personajului în jurul unei trăsături nu exclude impresia de profunzime psihologică și morală.

Relația dintre personaje este predominant conflictuală. Apar numeroase conflicte exterioare (permanente sau temporare): Ion și Vasile Baciu, Ion și Ana, Ion și preotul Belciug, familia Herdelea și preotul Belciug etc. Important este, de asemenea, conflictul interior: Ion trebuie să facă o alegere dureroasă: între pământ și femeia iubită (Florica).
Ion de Liviu Rebreanu este o capodoperă a romanului realist obiectiv din perioada interbelică. Opera creează imaginea satului transilvănean la începutul secolului al XX-lea.

Temele centrale, pământul și dragostea, sunt precizate de titlurile celor două părți, "Glasul pământului" și "Glasul iubirii". Viața la sat, familia și problema națională - situația politică a românilor din Transilvania epocii - sunt, de asemenea, teme importante.
Relația între Ion și Ana este tipică pentru statutul social diferit al bărbatului și al femeii în mediul rural tradițional. În plus, cele două personaje apar într-o poveste dramatică a conflictului dintre dragoste și nevoia de succes social.

Protagonistul romanului este Ion Pop al Glanetașului, un țăran sărac, surprins chiar de la începutul romanului în situația de a alege între dragostea pentru o fată de aceeași condiție și o căsătorie dorită doar pentru pământul pe care l-ar putea obține. Acțiunea romanului începe la hora duminicală, la care Io o invită la dans pe Ana, stârnind mânia tatălui ei, Vasile Baciu, care bănuiește că Ion, țăran sărac, este interesat de pământul obținut printr-o căsătorie cu aceasta. În plus, Vasile Baciu dorea căsătoria Anei cu George Bulbuc, un tânăr dintr-o familie înstărită. Astfel, se precizează principalul conflict exterior, un mijloc indirect de caracterizare, căruia i se adaugă zbuciumul eroului, care ezită o vreme între Florica, fata iubită, și Ana. Ca să îl oblige pe Vasile Baciu să accepte căsătoria, Ion o lasă însărcinată pe Ana, dar tatăl ei refuză, după nuntă, să își țină promisiunea, profitând de faptul că Ion nu se gândise să îi ceară întocmirea unor acte de cedare a pământului. După câteva luni de dispute violente, Vasile Baciu cedează, Ana aduce pe lume un copil, iar Florica se căsătorește cu George Bulbuc. După ce obține pământurile dorite, Ion încearcă să refacă relația cu Florica și este ucis de George, pământul lui ajungând în proprietatea bisericii.

Ca în orice roman realist, în construcția personajelor este important locul lor în societate (în satul unde trăiesc, în acest caz). În caracterizarea lui Ion apar aspecte ale tipologiei țăranului: nevoia și dragostea de pământ, sărăcia, aspirația către un trai îndestulat, un stil de viață specific. Aceeași tipologie socială apare în cazul Anei vizând, însă condiția femeii în acest mediu. Soarta Anei depinde de tată întâi, apoi de soț. Când își dă seama că a rămas însărcinată cu Ion (pe care nu-l dorea ca ginere), Vasile Baciu o lovește cu o violență sălbatică. Ion nu o dorește, dar are nevoie de pământ și, odată căsătoriți, se poartă cu ea fie indiferent, fie brutal. Căsătoria din interes nu este surprinzătoare, apare și în alte cazuri: Florica și George Bulbuc sau Laura și Pintea. Ana este, însă o victimă a conflictului puternic dintre cei doi bărbați.

Cu un comportament în parte specific parvenitului ca tip uman (și literar), Ion o folosește pe Ana ca să obțină pământul dorit de patimă. Cruzimea personajului este surprinsă, de exemplu, în capitolul intitulat "Rușinea". O secvență din acest capitol o prezintă pe Ana însărcinată trimisă de tatăl ei acasă la Ion în speranța unei rezolvări a situației. Ion rămâne indiferent la suferința femeii înspăimântate și tulburate de sentimentul vinovăției: mănâncă cu gesturi lente, așteaptă și în cele din urmă îi spune Anei că nu are de gând să cadă la Învoială decât cu tatăl ei.

Drama socială este dublată de drama iubirii neîmpărtășite. Ana îl iubește pe Ion, cu toate că știe că acesta este îndrăgostit de Florica. Atunci când, după căsătoria Floricăi, vede că patima lui Ion nu s-a potolit, se sinucide. Secvența sinuciderii este antologică prin forța cu care transmite suferința personajului. Înainte de a ajunge acasă - fusese la tatăl ei -, Anei îi iese în cale Savista, oloaga satului, care îi confirmă bănuielile: Ion se întoarse la Florica.

Vorbele confuze și totuși clare ale Savistei îi provoacă o tulburare profundă: se îndreaptă ca în transă spre locul în care se va spânzura: imaginile din acest moment creează impresia infernului (Zenobia sufla focul din vatră cu "ochii roșii", Ion cioplea cu toporul o oiște "hâcâind", în casă dormea Glanetașu "cu gura  căscată horcăind" etc.).

Roman al lumii rurale de altădată, Ion de Liciu Rebreanu rămâne tulburător prin cuplul  tragic situat în centrul lui. Dincolo de diferențele de statut social și caracter, Ion și Ana sunt personaje ale pasiunii incontrolabile și dramatice.                         

Liviu Rebreanu