Baltagul - de Mihail Sadoveanu

Baltagul

                                             -de Mihail Sadoveanu

Romanul "Baltagul" a fost publicat în anul 1930. Încadrarea lui a pus probleme încă de la început deoarece cuprinde atât elemente realiste, cât și cele romantice.

Romanul prezintă monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a păstorilor, având în prim-plan căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Însoțită de Gheorghiță, Vitoria reconstituie drumul parcurs de bărbatul său, pentru elucidarea adevărului și săvârșirea dreptății.

În același timp "Baltagul" este un roman al perioadei de maturitate artistică a scriitorului, în cadrul acestuia regăsindu-se marile teme sadoveniene: viața pastorală, natura, iubirea, arta povestirii, înțelepciunea.

Romanul a fost scris în numai 17 zile și are ca surse de inspirație balade populare de la care Sadoveanu preia idei și motive mitologice românești: Salga- preia setea de împlinire a actului justițiar, de înfăptuire a dreptății ce domină faptele eroinei; Dolca -preia ideea legăturii dintre om și animalul credincios; Miorița - tema, motivul, conflictului, concepția asupra morții sunt câteva dintre cele mai semnificative.

Încadrarea într-o specie - este un roman poliform, realist și simbolic, în același timp, încadrându-se într-un tip aparte de realism, și anume realismul mitic.

Ca tehnică narativă, păstrează convenția naratorului omniscient, fiind un roman obiectiv

Romanul este structurat pe două coordonate fundamentale: aspectul realist (reconstituirea monografică a lumii pastorale și căutarea adevărului) și aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal).

Orizontul mitic include modul de înțelegere a lumii de către personaje, tradițiile pastorale, dar și comuniunea om - natură și mitul marii treceri.
Titlul are dublă semnificație: baltagul, toporul cu două tăișuri, este atât arma crimei cu ajutorul căreia a fost ucis Nechifor, cât și instrumentul actului justițiar.
Principala trăsătură a baltagului este că atunci când este folosit pentru împlinirea dreptății, acesta nu se pătează de sânge.

Tema - se referă la drumul parcurs de Vitoria Lipan pentru aflarea adevărului despre moartea soțului, urmată de săvârșirea dreptății prin pedepsirea vinovaților.
Structură/compoziție - romanul este structurat în 16 capitole cu acțiune desfășurată cronologic, urmărind momentele subiectului.

Prima parte (cap. I - IV) se referă la frământările Vitoriei în așteptarea soțului și la pregătirea ei de drum. Această parte include expozițiunea și intriga.
În expozițiune se prezintă satul Măgura Tarcăului și este schițat portretul fizic al Vitoriei, care este surprinsă torcând pe prispă și gândindu-se la întârzierea soțului său plecat la Dorna să cumpere oi.

Intriga cuprinde frământările ei, dar și acțiunile întreprinse înainte de plecarea în căutarea soțului: ține post negru douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfintei Ana de la mănăstirea Bistrița, anunță autoritățile de dispariția soțului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de drum, pe Minodora o lasă la Mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiță îi încredințează un baltag sfințit.

Partea a doua (cap. VII -XIII) - conține desfășurarea acțiunii și relevă drumul parcurs de Vitoria și de fiul ei Gheorghiță, în căutarea lui Nechifor. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, făcând o serie de popasuri.
În călătoria lor întâlnesc o cumetrie, o nuntă - marile momente din viața omului, a căror succesiune dă de gândit Vitoriei și anticipează înmormântarea din final.

Partea a treia (cap. XIV-XVI) prezintă sfârșitul drumului: ancheta poliției, înmormântarea, parastasul lui Nechifor Lipan și pedepsirea ucigașului.

Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzându-i și pe ucigașii lui Nechifor, Ilie Cutui și Calistrat Bogza.

Deznodământul îl surprinde pe Bogza, care-i cere iertare "femeii mortului" și-și recunoaște fapta.

Mihail Sadoveanu