Satul Medieval
După perioada marilor migrații, Europa se va stabiliza din punct de vedere politic prin apariția statelor medievale ca formă de organizare, în partea central-europeană și vestică predominau regatele în care o influență semnificativă avea biserica catolică.
La începuturile anilor 1000 în zona răsăriteană a Europei întâlnim ca formă de organizare voievodatele, unități administrative similare cu regatele dar mult mai mici ca suprafață teritorială datorită fracționării teritoriului. Majoritatea populației trăia în mediul rural iar piramida socială avea la bază plasa țăranilor subdivizată în țărani liberi și țărani dependenți. Urmau nobilii împărțiți pe ranguri nobiliare în funcție de terenurile pe care le aveau în proprietate. Seniorul suprem era regele de terenurile pe care le aveau în proprietate. Seniorul suprem era regele care conform dreptului divin era și stăpânul întregului pământ al țării.
În perioada medievală a funcționat principiul vasalic, regele avându-i ca vasali în faza feudului pe toți nobilii din țară. În cadrul ceremoniei de investitură, regele îi dădea vasalului o bucată de teren iar vasalul avea obligația să-l ajute pe senior cu trupe întreținute pe cheltuiala sa în cazul unui război. La scară mai mică, același principiu se aplică și în cadrul relațiilor vasalice dintre nobili.
Viața economică era centrată pe agricultură și de aceea aproximativ jumătate de mileniu lumea medievală nu a evoluat semnificativ din punct de vedere economic.
În satul medieval, în relațiile economice, juridice și administrative erau reglementate de către nobil. Dependența țăranilor de nobili se făcea prin intermediul pământului pe care țăranii îl primeau să lucreze pentru a se întreține.
Una din principalele obligații ale țăranilor dependenți sau iobagi era de a executa un anumit număr de zile de muncă ajungând până la 150 pe an pe terenurile seniorului. Media de viață în lumea satului medieval era de 35 de ani la femei și 38-40 la bărbați. Mortalitatea infantilă se apropria de un procent de 50%. Alimentația era destul de precară iar igiena lipsea aproape cu desăvârșire.
Satele medievale, totul se producea pe moșia nobilului, produsele meșteșugești făcute în ateliere. Treptat în urbanizarea vieții în orașe începe să se dezvolte comerțul și implicit producția manufacturieră ceea ce va duce la apariția altor categorii sociale ca negustori și meșteșugari.
La începutul mileniului 2, populația Europei era undeva la 23-25 de milioane de oameni. Un flagel ce apărea periodic era ciuma ce secera sute de mii de vieți, neexistând tratament, de asemenea războaiele distrugeau atât economia cât și creșterea demografică a accelerației.
Satele medievale vor evolua în perioada medievală după ce se va renunța la "legarea țăranilor de vie", aceștia nu aveau voie să se mute de pe o moșie pe alta.
Țăranii liberi vor constitui o categorie aparte dar și aceștia aveau numeroase obligații de natură economică, în mai multe cazuri își pierdeau pământul devenind și ei țărani independenți.
La începuturile anilor 1000 în zona răsăriteană a Europei întâlnim ca formă de organizare voievodatele, unități administrative similare cu regatele dar mult mai mici ca suprafață teritorială datorită fracționării teritoriului. Majoritatea populației trăia în mediul rural iar piramida socială avea la bază plasa țăranilor subdivizată în țărani liberi și țărani dependenți. Urmau nobilii împărțiți pe ranguri nobiliare în funcție de terenurile pe care le aveau în proprietate. Seniorul suprem era regele de terenurile pe care le aveau în proprietate. Seniorul suprem era regele care conform dreptului divin era și stăpânul întregului pământ al țării.
În perioada medievală a funcționat principiul vasalic, regele avându-i ca vasali în faza feudului pe toți nobilii din țară. În cadrul ceremoniei de investitură, regele îi dădea vasalului o bucată de teren iar vasalul avea obligația să-l ajute pe senior cu trupe întreținute pe cheltuiala sa în cazul unui război. La scară mai mică, același principiu se aplică și în cadrul relațiilor vasalice dintre nobili.
Viața economică era centrată pe agricultură și de aceea aproximativ jumătate de mileniu lumea medievală nu a evoluat semnificativ din punct de vedere economic.
În satul medieval, în relațiile economice, juridice și administrative erau reglementate de către nobil. Dependența țăranilor de nobili se făcea prin intermediul pământului pe care țăranii îl primeau să lucreze pentru a se întreține.
Una din principalele obligații ale țăranilor dependenți sau iobagi era de a executa un anumit număr de zile de muncă ajungând până la 150 pe an pe terenurile seniorului. Media de viață în lumea satului medieval era de 35 de ani la femei și 38-40 la bărbați. Mortalitatea infantilă se apropria de un procent de 50%. Alimentația era destul de precară iar igiena lipsea aproape cu desăvârșire.
Satele medievale, totul se producea pe moșia nobilului, produsele meșteșugești făcute în ateliere. Treptat în urbanizarea vieții în orașe începe să se dezvolte comerțul și implicit producția manufacturieră ceea ce va duce la apariția altor categorii sociale ca negustori și meșteșugari.
La începutul mileniului 2, populația Europei era undeva la 23-25 de milioane de oameni. Un flagel ce apărea periodic era ciuma ce secera sute de mii de vieți, neexistând tratament, de asemenea războaiele distrugeau atât economia cât și creșterea demografică a accelerației.
Satele medievale vor evolua în perioada medievală după ce se va renunța la "legarea țăranilor de vie", aceștia nu aveau voie să se mute de pe o moșie pe alta.
Țăranii liberi vor constitui o categorie aparte dar și aceștia aveau numeroase obligații de natură economică, în mai multe cazuri își pierdeau pământul devenind și ei țărani independenți.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Scrie-ne!