Consecințele celui de al II-lea Război Mondial și premisele Războiului Rece

     La conferința de pace ce i-a urmat războiului s-a decis împărțirea administrativă a Germaniei în 4 zone de ocupație administrativă și teritorială. Astfel, Germania a fost împărțită între Statele Unite, Anglia, URSS și Franța. Franța, chiar dacă în cei 4 ani în 1940-1944 a stat sub ocupație Germană prin prisma faptului că reprezentase o mare putere Europeană înainte de război, a fost captată și ea alături de aliatele ce câștigase războiul împotriva Germaniei Naziste. Tot aici s-a decis menționarea în sfera de influență a URSS, a țarilor din Europa răsăriteană ce fusese eliberată de Armata Roșie conform înțelegerii de la Ialta din februarie 1945. Pe teritoriul acestor state, staționau în continuare unități militare ale URSS, acestea staționând neîntrerupt până la 1990. Singura țară de unde se vor retrage sovieticii, în 1958 a fost România. Legat de acest aspect al comunizării statelor din Europa răsăriteană, fostul prim-ministru britanic din timpul celui de-al II-lea Război Mondial, Wiston Churchill, atrăgea atenția în cadrul unei conferințe ținute la universitatea din Fulton că "În Europa va apărea o cortină de fier de la Marea Baltică la Marea Adriatică". Previziunea acestuia se va îndeplini timp de peste 4 decenii, Europa fiind divizată în lumea democrată și lumea comunistă sau blocul comunist, acesta cuprindea următoarele țări: Polonia, Ceho-Slovacia, Ungaria, Albania, Bulgaria, România și din 1949, Republica Democrată Germană. Toate aceste țări erau coordonate de către URSS. După 2 ani de ocupație Statele Unite, Anglia și Franța vor lua decizia de a-și retrage trupele din Germania din zonele de administrație. URSS-ul a refuzat.
     În 1947, generalul american George Marshall va prezenta congresului american un plan de redresare economică a țărilor afectate de război în Europa ce consta în împrumuturi nerambursabile pentru aceste țări. URSS-ul va refuza planul Marshall pentru țările ce formau blocul comunist.
    Reconstrucția Germaniei se va face cu fonduri americane doar zona aflată în sfera de influență sovietică fiind exclusă de la revoluție, pentru ajutarea populației Germane din zona de influență sovietică, aliații vor institui un pod aerian prin intermediul căruia timp de 2 ani le-au fost parașutate ajutoare germanilor din această zonă. Aceste divergențe dintre aliați constituie o primă etapă în prefigurarea premiselor Războiului Rece.
     În 1949, Americanii vor pune bazele pactului Atlanticului de Nord (NATO), alianța militară a lumii democrate. În cadrul discuțiilor ce i-au urmat aceste acțiuni s-a ajuns la federalizarea Germaniei, astfel, zona ce aparținea sovieticilor, partea de răsărit, devine comunistă primind denumirea de Republică Democrată Germană. Centrul și vestul Germaniei ce aparțineau lumii democrate primește denumirea de Republică Federală Germană.